Ziua Mondială a Astmului a adus la aceeași masă specialiști și autorități pentru combaterea ambroziei

Teodor Dulceață, Secretar General Adjunct în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor: „Nu reușim încă să facem cu adevărat ceea ce trebuie în privința acestei buruieni, iar rezultatele nu sunt cele așteptate. Spun asta și ca om direct afectat: îmi încep diminețile cu o pastilă. Este nevoie de mai multă conștientizare, nu doar la nivelul ministerelor sau al autorităților, ci de la om la om. O eradicare completă a ambroziei nu este realistă, dar putem preveni și limita răspândirea cât de mult posibil. Responsabilitatea ne revine tuturor. Avem nevoie de finanțare pentru campanii reale de conștientizare și de o colaborare mai strânsă cu autoritățile locale.”

Prof. dr. Paulina Anastasiu, coordonatorul Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” a Universității din București:„Am realizat o monitorizare la nivel european, în cadrul unui studiu dedicat ambroziei. Este o plantă greu de recunoscut și este confundată destul de des cu pelinul, care are o culoare argintie, sau cu pelinița, care în primele stadii seamănă foarte bine cu Ambrosia artemisiifolia. Mai poate fi confundată și cu alte specii de ambrozie, cum sunt Ambrosia trifida sau Ambrosia tenuifolia. Ambrosia tenuifolia are o arie restrânsă, în zona C.A. Rosetti din Delta Dunării, în timp ce Ambrosia trifida este mult mai răspândită, inclusiv pe terasamente, pe lângă liniile de cale ferată sau în zona Portului Constanța.

Timp de aproape 50 de ani, ambrozia a rămas cantonată în zona Orșova, apoi s-a răspândit în Banat și, ulterior, în aproape toată țara, până la aproximativ 700 de metri altitudine. În sudul Europei nu este la fel de prezentă, pentru că nu îi plac căldura și uscăciunea excesivă; o regăsim doar în două regiuni din nordul Greciei. În prezent, avem și stații de monitorizare, care ne arată concentrațiile de polen din aer. Ambroziei îi plac terenurile cu îngrășaminte și locurile neîngrijite. Nu întâmplător este numită și «iarba pârloagelor», pentru că terenurile abandonate sau neîntreținute reprezintă un habitat ideal pentru dezvoltarea ei.

Trebuie să ținem cont că aproximativ un sfert din suprafața țării este reprezentată de arii protejate, unde nu se poate interveni chimic. Erbicidele avizate în prezent nu au efecte negative asupra noastră, dar folosirea lor trebuie făcută controlat și doar acolo unde este permis.

Am identificat gândacul Ophraella communa și în București (este un fel de inamic natural al ambroziei, Larvele și adulții se hrănesc cu frunzele plantei, o slăbesc și pot reduce producția de polen și semințe, care functioneaza foarte bine în Franța) însă la noi există riscul ca acesta să găsească o altă gazdă din familia florii-soarelui, ceea ce poate crea alte probleme. De aceea, monitorizarea este extrem de importantă. La fel de important este să avem cât mai puține pârloage și terenuri neîngrijite. Oricât de mult am comunica pe această temă, nu este niciodată suficient.”

Conf. univ. dr. Beatrice Mahler, medic pneumolog, Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”: „Este nevoie să vorbim om la om pentru a educa și pentru a crește nivelul de conștientizare. La nivel global, aproximativ 6% dintre adulți sunt afectați de astmul alergic, iar în cabinete vedem tot mai multe persoane cu alergii, inclusiv oameni care nu au neapărat o componentă genetică evidentă. De ce se întâmplă acest lucru? Răspunsurile sunt complexe. Una dintre cele mai provocatoare componente este obezitatea. La aceasta se adaugă poluarea și calitatea aerului pe care îl respirăm. Avem nevoie de aer curat. Vedem tot mai mulți pacienți care, pe lângă bronșiectazii și infecții respiratorii, dezvoltă și astm. Iar atunci când ajung la alergolog, testele arată frecvent prezența sensibilizării la ambrozie. În acest parcurs, munca în echipă contează enorm: medic pneumolog, alergolog, autorități, specialiști de mediu și comunitate. Astmul este o boală care poate fi tratată și care poate fi ținută sub control, astfel încât pacientul să aibă o viață cât mai apropiată de normal. Dar nu trebuie să uităm impactul real asupra vieții de zi cu zi. Astmul este, la nivel mondial, una dintre bolile care generează foarte mulți ani trăiți cu boală. Să trăiești permanent cu un inhalator în geantă este extrem de dificil. Înseamnă anxietate, limitări, probleme de integrare socială și o presiune care se răsfrânge nu doar asupra pacientului, ci și asupra familiei.”

Conf. Dr. Camelia Berghea, medic primar alergologie și imunologie clinică, președinta Societății Române de Alergologie și Imunologie Clinică și cadru universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, a subliniat importanța accesului la tratament adecvat: „Polenul de ambrozie se numără printre cei mai agresivi alergeni din mediul urban, având un rol semnificativ în declanșarea și agravarea astmului bronșic. În contextul Zilei Mondiale a Astmului, este important să aducem în atenție nu doar necesitatea reducerii expunerii populației la acest alergen, ci și importanța recunoașterii și tratării adecvate a inflamației căilor respiratorii. Creșterea accesului la terapii antiinflamatorii eficiente reprezintă o componentă esențială a managementului acestor pacienți. Potrivit ghidului Global Initiative for Asthma (GINA), aproximativ 260 de milioane de persoane la nivel global trăiesc cu astm, iar boala provoacă anual peste 450.000 de decese prevenibile, multe dintre acestea fiind asociate tratamentului insuficient sau accesului limitat la medicația adecvată. În România, estimările arată că peste 1 milion de persoane suferă de astm bronșic”

Prof. dr. Carmen Bunu Panaitescu, Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică: „Trebuie să fim foarte atenți la alergia la acarieni și la ambrozie. Am spus acest lucru încă din 2007, iar încet-încet, alergologii au înțeles cât de important este să știm exact ce ne poate afecta. Bolile alergice sunt, într-un fel, hârtia de turnesol a mediului în care trăim. Odată instalată, această modificare numită epigenetică poate fi transmisă generației următoare, iar această generație o poate transmite mai departe. Astăzi, unul din trei europeni are o alergie, iar poluarea se asociază cu expunerea la cantități mari de polen. Sunt pacienți care ajung să își părăsească locuința timp de două luni, pentru că nu mai pot trăi în mediul respectiv.
De ce legăm astmul de alergii? Pentru că cel puțin 60% dintre pacienții adulți cu astm au o componentă alergică, iar la copii procentul ajunge la 90%. Avem investigații moleculare decontate de stat, care ne ajută să vedem dacă pacientul este sensibilizat la ambrozie, la pelin sau la alți alergeni. Populația României este mult mai sensibilă la ambrozie, în timp ce, de exemplu, în Belgia, sensibilizarea la pelin este mai frecventă. Avem alergii provocate de ambrozie, de plop și de mulți alți alergeni din mediu. În cazul ambroziei, însă, nu putem vorbi realist despre toleranță zero. Odată ce această plantă a invadat un teritoriu, ea nu mai poate fi extirpată complet, ci doar controlată.
Majoritatea terapiilor pentru astm sunt compensate în România, lucru care nu este posibil în toate țările. În plus, avem acum o armă extraordinară: imunoterapia cu alergen, adică desensibilizarea. Este un proces care durează aproximativ trei ani și prin care reînvățăm sistemul imun să devină tolerant. Există și intenția ca această terapie să fie compensată la nivel guvernamental.
În Banat, aproximativ 60% dintre pacienții alergici sunt sensibilizați la ambrozie. Am analizat situația inclusiv în perioada Covid, iar pacienții alergici la ambrozie erau cei care sufereau atât de mult încât, în ciuda restricțiilor și a statului în casă, au continuat să vină constant la cabinet. În Timiș avem patru senzori de mare precizie, care ne arată ce tip de polen există în aer și care este nivelul de risc la care este expusă populația. Cine nu este alergic astăzi poate deveni alergic mâine. Cred că acești senzori ar trebui să existe peste tot în România, iar Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii, Ministerul Educației și Ministerul Sănătății ar trebui să colaboreze pe această temă. Datele despre nivelurile de polen ar trebui să ajungă inclusiv în sistemul RO-ALERT, astfel încât populația să poată fi avertizată la timp.
La nivel național, nu avem încă o situație reală a tuturor pacienților cu alergii și nu există un registru special dedicat acestora. Există o inițiativă privind legea pacientului alergic, aflată în lucru, care ar putea aduce mai multă claritate și coerență în gestionarea acestor cazuri.”

Conf. univ. dr. Beatrice Mahler, medic pneumolog, Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”: „Datele pe coduri de boală există la INSP. Iar costurile se văd și la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Am putea obține, astfel, un ordin de mărime al numărului de persoane care suferă de alergii la nivel național. În cazul astmului sever, tratamentul este decontat 100%, pentru că vorbim despre pacienți cu un handicap respirator important. Spray-urile cu corticosteroizi sunt, de asemenea, compensate. M-a emoționat foarte mult un pacient astmatic sever care, după tratament, mi-a spus: «Sunt atât de bine încât pot să cânt din nou». Timp de 20 de ani nu putuse să cânte și nu putea urca scările fără dificultate.”

Prof. dr. Poliana Leru, medic primar alergologie și imunologie clinică, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, a subliniat și importanța monitorizării concentrației de polen în aer, ca instrument esențial pentru prevenție și control. „Povara bolilor alergice în Europa este uriașă. Aproximativ 150 de milioane de cetățeni europeni suferă de boli alergice cronice, iar estimările arată că, până în 2025, peste 50% dintre europeni vor suferi de o formă de alergie. Vorbim despre 100 de milioane de europeni cu rinită alergică, 70 de milioane care suferă de astm și 7 milioane care trăiesc cu alergii alimentare, dintre care o parte pot dezvolta reacții severe, inclusiv anafilaxie acută, cu potențial letal. Mai mult, aproape jumătate dintre pacienții alergici sunt, cel mai probabil, diagnosticați greșit sau incomplet.
Un aspect insuficient cunoscut și discutat este poluarea biologică. Ea este studiată de aerobiologie, ramură a biologiei care analizează organismele și particulele biologice din aer: fungi, microbi, virusuri și particule de polen, adică ceea ce numim aeroplancton. Polenul plantelor alergizante, mai ales al celor polenizate de vânt, are un potențial important de a stimula sistemul imunitar al persoanelor sensibile. Schimbările climatice agravează această situație. Încălzirea globală contribuie la creșterea incidenței bolilor respiratorii, inclusiv prin poluare transfrontalieră, modifică distribuția alergenelor și a unor vectori implicați în infecțiile respiratorii, crește răspândirea și prevalența speciilor de plante alergenice și favorizează o creștere mai rapidă a plantelor, cu o cantitate mai mare de polen eliberat. În plus, particulele de polen devin mai alergene, inclusiv prin creșterea conținutului de proteine alergizante.
Sursele de polen sunt multiple, atât naturale, cât și antropice. În mediul urban, plantele ornamentale precum mesteacănul, chiparosul, arinul, alunul, platanul sau chiar iarba de gazon contribuie la încărcătura alergenică. Agricultura aduce și ea surse importante de polen, precum măslinul sau gramineele de cultură, iar dintre plantele invazive, ambrozia rămâne extrem de relevantă. În plus, stresul antropogenic face ca plantele din mediul urban să producă un polen mai abundent și mai agresiv din punct de vedere alergenic, iar combinația dintre polen și poluanții chimici, cum sunt CO2 sau NO2, agravează impactul asupra aerului și asupra căilor respiratorii.
E important de spus că în România există deja expertiză și o bază științifică solidă în domeniul aerobiologiei. Avem studii și publicații de peste 50 de ani, măsurători constante de polen realizate la Timișoara încă din perioada 1999–2010, specialiști implicați în București, Iași, Craiova și în alte centre universitare, iar în 2009 a fost organizat la București primul Simpozion de Aerobiologie. România a participat și la proiecte europene importante dedicate problemei ambroziei, precum proiectul COST SMARTER, și este implicată din 2014 în proiectul regional Ragweed Pollen Alarm System din regiunea biogeografică a Câmpiei Panonice. Tot din 2014 funcționează și primul laborator de aerobiologie din București, care măsoară polenul atmosferic și transmite informații către rețeaua europeană de profil. Totuși, suntem singura țară care nu are încă rețea de aerobilogie, avem doar 2 centre.
Este nevoie de o abordare unitară, de colaborare reală între specialiști, autorități și societatea civilă, de monitorizare constantă și de mesaje publice clare. Avem expertiza, avem datele, avem și exemple de bune practici. Ceea ce trebuie să avem acum este coerență și voință de acțiune.”

Dr. Ilinca Diaconu, medic specialist ginecologie , Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București: „Din perspectiva obstetricală, subliniez de mai mulți ani importanța controlului corect al bolilor alergice respiratorii în timpul sarcinii, conform literaturii medicale și a ghidurilor internaționale de specialitate. În practică observăm tot mai frecvent paciente însărcinate care dezvoltă sau prezintă agravarea simptomelor alergice respiratorii în sezonul polinic, în special în contextul expunerii la polenul de ambrosia artemisiifolia. Discutăm despre afectarea calității vieții gravidei, somnul, nivelul de oxigenare și controlul unor afecțiuni respiratorii preexistente, inclusiv astmul, iar în formele severe sau insuficient controlate poate influența inclusiv monitorizarea și evoluția sarcinii mamă–făt. În practica obstetricală modernă, accentul este pus tot mai mult pe prevenție, reducerea expunerii la alergeni, monitorizare atentă și alegerea unui tratament adaptat sarcinii, pentru menținerea unui echilibru optim atât pentru sănătatea mamei, cât și pentru dezvoltarea normală a fătului. Dincolo de tratamentul individual, combaterea eficientă a ambroziei trebuie privită și ca o măsură importantă de protejare a sănătății materno-fetale și a sănătății publice pe termen lung.”

Conf. univ. dr. Laurențiu Ciornei, directorul Centrului de Studii și Cercetări de Biodiversitate al Academiei Române: „Să nu uităm că ambrozia este, totuși, o plantă. Și salcâmul a venit din America și poate fi considerat o specie invazivă, dar are mai multe beneficii decât efecte negative. Ambrozia fixează solul, îl îmbogățește prin dezintegrare și creează mediu pentru alte plante. Ca metodă de limitare, noi recomandăm soluții bazate pe natură. Vorbim despre competitori vegetali din zona ei naturală: trifoi, graminee, iarbă de fân, specii care pot uniformiza suprafețele înierbate ale diverselor terenuri. Trifoiul, de exemplu, are o capacitate mai mare de regenerare. Este mai ușor să plantezi o suprafață cu trifoi decât să smulgi repetat ambrozia.
Orice specie invazivă este, prin natura ei, mai puternică decât speciile autohtone. În cercetările pe care le-am făcut după pandemie, am observat însă că există deja o plantă cu un potențial alergenic chiar mai periculos decât ambrozia: platanul oriental. Este unul dintre arborii preferați ai primarilor din București, în special în Sectorul 3. Primăria Capitalei are un ghid de management al spațiilor verzi, iar noi am atras atenția asupra potențialului alergenic al platanului oriental. În Portugalia, acesta a fost interzis.
În București avem, de asemenea, multe șantiere deschise care nu respectă regulile de mediu. Iar aceste spații contribuie la degradarea calității aerului și la creșterea riscurilor pentru sănătatea populației.”

Dr. Ilinca Ioana Diaconu, medic ginecolog, a atras atenția că alergia la ambrozie în sarcină poate agrava simptomele respiratorii, poate declanșa crize de astm și poate crește riscurile pentru mamă și făt, motiv pentru care prevenția, evitarea expunerii și tratamentul adaptat sarcinii sunt esențiale.

Liliana Piron, director executiv al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România: „Reprezentăm interesele fermierilor și, din perspectiva agriculturii, ambrozia este o problemă care trebuie privită diferențiat. În cultura mare, fermierii folosesc erbicide și intervin acolo unde planta afectează producția. Ambrozia face parte din aceeași familie cu floarea-soarelui și concurează cu aceasta pentru aceleași resurse. În culturile de floarea-soarelui și porumb, unde distanța dintre rânduri permite intervenția mecanică, fermierii pot acționa. În culturile cerealiere, care sunt mai dense, ambrozia nu se regăsește la fel de frecvent și nu pune aceeași presiune economică.

În spațiul public se vorbește adesea despre pârloage, dar trebuie făcută o distincție importantă. În agricultură, pârloaga este un teren neproductiv, aflat în repaus, pentru care fermierii pot fi remunerați prin mecanismele Ministerului Agriculturii. Atunci când depun documentația la APIA pentru subvenții, fermierii trebuie să facă dovada că terenurile sunt întreținute; în caz contrar, pot pierde subvenția. Nu același lucru se întâmplă, însă, în cazul unui dezvoltator care așteaptă o autorizație de construire și menține terenul necurățat.

Există și riscul importului de semințe de buruieni odată cu semințele pentru plante de cultură, așa cum s-a întâmplat în Franța și Ungaria. România are cinci dintre cele unsprezece regiuni climatice europene, iar zonele pontică și de stepă sunt specifice țării noastre. Din punct de vedere ecologic, avem multe restricții legate de ariile Natura 2000. Dacă în agricultură avem produse de protecție a plantelor omologate, în intravilan lucrurile sunt mai complicate, pentru că intervenția trebuie făcută preponderent mecanic.

Ar trebui să existe un control fitosanitar mai atent la intrarea semințelor în România, inclusiv în contextul culoarelor de solidaritate și al produselor intrate din Ucraina. Avem un comerț intracomunitar care nu poate fi controlat complet, iar atunci când o specie invazivă ajunge pe teritoriul României, până când ecosistemul își dezvoltă un mecanism de apărare, specia invazivă dominantă câștigă teren.

Smulgerea poate fi eficientă în anumite situații, dar nu este întotdeauna soluția practică pentru suprafețe mari. Există deja utilaje dotate cu camere video, capabile să recunoască ambrozia și să intervină punctual pe suprafețe extinse. În același timp, este important să continuăm informarea publică, pentru că mulți oameni confundă ambrozia cu pelinul și spun că au băut ceai de pelin toată copilăria fără să aibă probleme, fără să înțeleagă diferența dintre cele două plante.”

Felicia Vulpe, jurist Asociația Stop Ambroziei: „Dincolo de imaginea publică, Asociația Stop Ambroziei s-a născut din suferința unor oameni afectați direct de alergia la ambrozie. Tocmai de aceea lucrăm la o propunere legislativă de modificare a Legii ambroziei, care să aducă mecanisme mai eficiente de intervenție.

Ce cerem concret? În primul rând, timpi mai scurți de reacție. În intravilan, avem multe situații în care proprietarii terenurilor nu locuiesc în localitatea respectivă. De aceea, ar trebui să existe posibilitatea ca aceștia să informeze din timp autoritățile că nu pot interveni, iar autoritățile locale să își poată dimensiona bugetele pentru a acționa în locul lor. Dacă doar amendăm aceste persoane, fără să rezolvăm problema din teren, nu câștigăm nimic.
Există, de asemenea, autorități locale cu bugete reduse. Ar trebui ca ele să poată angrena în acțiunile de curățare persoane care trebuie să presteze muncă în folosul comunității. În modificările propuse de noi am inclus și majorarea amenzilor, pentru că există mulți proprietari, mai ales persoane juridice, care preferă să plătească amenda decât să curețe terenul. Totuși, amenda trebuie să rămână un instrument de ultimă etapă.
Mai întâlnim și situații în care persoanele notificate nu răspund notificărilor. De aceea, am cerut introducerea în lege a unui termen clar în care acestea să fie obligate să răspundă.”

Sorin Bobocea, consilier parlamentar: „De ce durează modificările legislative? Pentru că nu poți intra pur și simplu pe terenul privat al unei persoane, decât în cazuri foarte grave. Iar ambrozia, în forma actuală a legislației, nu poate fi încadrată automat ca o situație care să permită o astfel de intervenție. Sper ca, în aproximativ două săptămâni, să putem începe să aplicăm soluțiile pe etape. Am văzut legi care au trecut în patru luni, deci există posibilitatea ca lucrurile să se miște repede. Vom încerca să găsim soluții care să fie cât mai rapide, dar care să și poată trece din punct de vedere legislativ. Este important ca aceste modificări să nu fie blocate în Comisia juridică și, în același timp, să fie construite corect. Trebuie să avem grijă să nu încălcăm dreptul la proprietate, să nu permitem abuzuri din partea administrației locale și să ne asigurăm că orice intervenție respectă Constituția.”

Roxana Hügel, director executiv al Asociației Stop Ambroziei: „Nu mai vorbim doar despre o plantă, ci despre o problemă de sănătate publică. În ultimii ani discutăm despre un fenomen cu impact major de la regiune la regiune, amplificat de urbanizare, schimbări climatice și lipsa unor intervenții coordonate. Dacă în urmă cu două-trei decenii alergia la ambrozie era considerată relativ limitată ca răspândire, astăzi vedem un număr tot mai mare de persoane sensibilizate, inclusiv copii și oameni fără antecedente alergice. România are deja expertiză științifică, exemple locale care funcționează și instrumente legislative care pot fi îmbunătățite. Ceea ce lipsește încă este o reacție suficient de rapidă, coerentă și constantă. Avem lege, avem expertiză și avem exemple care funcționează, dar aplicarea rămâne fragmentată, lentă și, de multe ori, pur formală.

Ambrozia crește mai repede decât reacția instituțională. Următoarele 6–8 săptămâni sunt decisive: dacă nu intervenim acum, cât planta este mică, vom intra din nou într-un sezon în care sistemul medical va fi suprasolicitat, calitatea vieții va scădea dramatic, iar costurile vor crește pentru toată societatea. Nu ducem lipsă de soluții, ducem lipsă de aplicare.”